02. Every so often my kitchen becomes a stage

Every so often my kitchen becomes a stage for the theatre of cruelty. That’s where I’m supposed to slice chicken open, chop off fishes’ heads and remove entrails still stuck to the ribcage. Everything in me cringes and shrinks back, yet my hands go on probing, intent and kinda sorta absent-minded, until they cease being my own.

02. Every so often my kitchen becomes a stage

Vaak verandert mijn keuken in een theater van de wreedheid. Hier worden kippen gespleten, viskoppen afgesneden en resterende ingewanden van de beenderwanden geschraapt. Alles in mij krimpt en schrompelt ineen, maar mijn handen blijven wroeten, consciëntieus en ietwat afwezig, tot ze niet langer míjn handen zijn.

Deseori, bucătăria mea se transformă într-un teatru al cruzimii. Aici trebuie să despic puii, să tai capetele de peşte şi să înlătur organele rămase încă pe pereţii osoşi. Totul în mine se strînge şi se chirceşte, dar mîinile scociorăsc în continuare, conştiincioase şi puţin absente, pînă cînd încetează să mai fie ale mele.